Esti aici: Home // Carte // Prizonierul Cerului, de Carlos Ruiz Zafón

Prizonierul Cerului, de Carlos Ruiz Zafón

Am dormit puţin. Am plâns, m-am aventurat pe străzile Barcelonei anilor 1940-’58, m-am trezit şi am încercat să lungesc cât de mult ultimele pagini ale romanului “Prizonierul Cerului”, de Carlos Ruiz Zafón. Este al treilea roman din seria care a început cu “Umbra Vântului” şi “Jocul îngerului”, cărţi pe care le-am citit cu aceeaşi nerăbdare, care m-au emoţionat, pe care le-am visat şi la care mă reîntorc des cu gândul.

Descoperind şi redescoperind Barcelona îngerilor

Fiecare roman al catalanului mă duce mai aproape de Barcelona, iar de fiecare dată când mă întorc în oraşul cu străduţe tenebroase şi umede îl descopăr mai mult, ghidată de pasaje ale cărţilor lui Zafón. Deşi este vorba despre o serie de romane, indiferent cu care ai începe, nu-i simţi lipsa precedentului, dar vei simţi nevoia să le parcurgi şi pe acelea – scriitura lui simplă şi care are darul de a te transporta instantaneu în mijlocul poveştii datorită descrierilor incredibile, care aproape m-au făcut să simt mirosuri, senzaţii – această scriitură provoacă dependenţă.

Scenaristul romancier

Spre deosebire de primele cărţi ale seriei, “Prizonierul Cerului” m-a lăsat cu mai multe semne de întrebare – pe măsură ce ajungeam către ultimele pagini realizam că nu au cum să comprime răspunsurile şi înţelegeam că trebuie să aştept următoarea carte. De altfel, Zafón este scenarist de seriale, trăind în America de aproximativ 20 de ani.

Montjuicul din sufrageria Sandrei

“Prizonierul Cerului” vorbeşte despre Palatul Montjuic pe care, când sunt acolo, îl văd zilnic de la geamurile mari ale sufrageriei Sandrei, prietena mea care locuieşte acolo şi pe care o vizitez cel puţin o dată pe an. Datorită catalanului am aflat că această clădire impunătoare, despre care tot timpul am avut senzaţia că ascunde multe secrete, a fost închisoare in timpul dictaturii lui Franco.

Este o carte despre suferinţă, descoperiri şi redescoperiri, un roman care trece prin atât de multe genuri literare încât aş fi surprinsă să ştiu că ar putea să nu fie pe gustul cuiva: romantic, aventură, puţină istorie, mister, perfect condimentat şi ireal înţesat de caracterizări care m-au făcut să cunosc personajele, să le învăţ stilurile, să le ador sau care m-au dezgustat, să văd perfect cu ochii minţii fiecare personaj în parte şi să mă întâlnesc cu unele dintre ele în vis.

Nimic nu este coincidenţă şi totul are urmări

“Prizonierul Cerului” descrie viaţa în închisoarea Montjuic şi pe străzile unui oraş cu mahalale pline de secrete şi uneşte destine în cele mai complexe conjuncturi, despre care ai putea crede că sunt coincidenţe. Nimic nu este coincidenţă în cărţile lui Zafón şi totul are urmări.

Romanul m-a lăsat cu aceeaşi nerăbdare cu care am rămas după terminarea fiecărei cărţi – când o voi citi pe următoarea? Şi nu este vorba numai despre această serie de romane, citind şi romanul “Marina” cu aceeaşi plăcere şi terminându-l cu aceeaşi greutate. A fost un final greu pentru că de fiecare dată mi-am dorit să mai am cel puţin câteva sute de pagini la dispoziţie, pe ultimele 40 le citeam raţionalizat, căutând starea perfectă, locul ideal.

Cimitirul Cărţilor Uitate şi tipărite la Polirom

Vă las cu deschiderea tipărită pe coperta interioară a volumului Polirom şi mă îndrept către “Palatul de la Miazănoapte” şi “Luminile din Septembrie”.

“Prizonierul cerului, cel de-al treilea volum din ciclul de romane din care mai fac parte Umbra vântului şi Jocul îngerului, revine la misterioasa şi fascinanta lume din Cimitirul Cărţilor Uitate, în centrul vechi al Barcelonei. În dimineaţa de Crăciun a anului 1957, Daniel Sempere, cunoscutul protagonist, se alfă singur în anticariatul tatălui său, când apare un personaj misterios. Acesta îşi manifestă interesul faţă de unul dintre cele mai preţioase volume din magazin, ţinut cheie, o ediţie frumoasă, cu ilustraţii unice, din Contele de Monte-Cristo. Deşi nu pare să aibă o pasiune aparte pentru cărţi, străinul insistă să cumpere această ediţie scumpă şi să i-o dăruiască celui mai bun prieten al lui Daniel, împreună cu o dedicaţie stranie. Vizita sa declanşează o serie de aventuri uluitoare, presărate cu urmăriri, trădări, poveşti de iubire, evadări spectaculoase din temniţă, schimbări de identitate şi reîntoarceri din morţi care schimbă destinele tuturor şi la care cititorii fideli vor lua parte cu sufletul la gură.”

O păpuşă cu dor de Barcelona

Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Adauga comentariul tau

Copyright © 2009 papusa ruseasca. All rights reserved.
Based on Theme Junkie. Design napalm. Powered by WordPress.