Diafan, urban, futuristic şi, în acelaşi timp, deosebit prin eleganţă, tiparul digital se regaseşte în aproape tot ce ne înconjoară: panourile publicitare întâlnite oriunde îţi arunci privirea, revistele pe care le rasfoieşti, arta fotografică pe care o savurezi, sau ţinute după care tânjeşti şi… nu doar atât.

Nume mari ale modei şi radiografia tiparului digital

Cum bine ştiţi, creaţia nu este posibilă fără creator, fie că vorbim în general, ori luăm industria modei la rost. Din exemplul trendurilor am învăţat că tiparul digital pe textile a devenit o unealtă importantă în modul în care articolele vestimentare sunt concepute şi create astăzi. În plus, catapultarea designului digital în prim-plan a avut ca rezultat transformarea  multor piese de colecţie ale designerilor de renume în adevărate piese icon.

Această inovaţie poate fi regăsită în colecţii ale numelor mari ale modei precum Prada, Pucci, sau Jil Sander, de când casa Mary Katrantzou a adus în lumina reflectoarelor “pictatul cu ajutorul pixelilor”, în 2008, la Central Saint Martins. Astfel, a devenit posibilă explorarea de noi direcţii creative. Joaca cu textile fragile, vaporoase şi delicate, translucide şi elegante, s-a transformat  într-o adevarată operă de artă.

Designerul Cristina Sabaiduc creează îngerii digitali

Într-un pictorial Molecule F sunt prezentate produsele Cristinei Sabaiduc, creatoarea de modă de origine română, care a urmat aceeaşi direcţie, flirtând, la rându-i, cu printul digital şi aducând la viaţă creaţii diafane, delicate, dar frapant de tehnologice. Aidoma unor creaturi divine, modelele îmbrăcate de ea s-au metamorfozat în nişte îngeri digitali în cadrul colecţiei sale de primăvară-vară 2013, prezentată în cadrul London Fashion Week Digital Shedule.

Colaborarea cu artistul fotograf Jo Holland stă în spatele creării acestui efect, modelele luând forma unor îngeri, prin articole vestimentare înaripate, care odată îmbrăcate aduc omagii frumuseţii şi eleganţei feminine, prin fineţea materialelor cu care s-a lucrat (mătasea sau bumbacul).

În colecţia Cristinei, sacrul întalneşte profanul, prin utilizarea simultană a elementelor naturale şi industriale – închizătorile magnetice, elemente de finisaj care complementează articolele cu electricitate urbană.

Revenind la conceptul de print digital, mulţi creatori de modă se folosesc de aceasta tehnică deosebită de a fabrica piesele vestimentare imaginate de ei. În ciuda faptului că multe creaţii fac parte din colecţii ştiinţifico-fantastice – un exemplu relevant în acest sens este Alexander McQueen – Cristina se deosebeşte de alţi designeri prin alegerea unei tehnici ilustrative aflate la graniţa dintre pictură şi fotografie. Astfel, ea face posibilă capturarea unor imagini inedite, radiografii de aripi în adevăratul sens al cuvântului, cu ajutorul obscuritaţii şi a suportului fotografic.

Drept urmare, cum intri mai adânc în detalii şi vezi impactul îmbinării artisticului cu elemente de ordin industrial, este uşor să observi că, la acest capitol, şi mai ales când este vorba despre tiparul digital utilizat în industria creativă a modei, tinerii designeri români se deosebesc de alţii. Aceştia dovedesc încă o dată că, atunci când vine vorba despre artă, nu trebuie să uiţi modernul şi te poţi folosi de tehnologie pentru a crea ceva unic, simplu şi, de departe, special, precum a demonstrat, fără dar şi poate, talentata Cristina Sabaiduc, fostă ucenică a casei de modă Carolina Herrera.

Azi la lecţia de istorie: tiparul

Tiparul digital, care a apărut în vieţile noastre în anii ’90, poate fi atribuit evoluţiei tehnologiei, având ca scop perfecţionarea metodelor de tipărire. Acesta a adus alte dimensiuni atât calităţii producţiei de fotografii cu jet de cerneală, care a coincis şi cu apariţia primelor calculatoare personale (1975), cât şi rezoluţiei imprimării  în intervale mult mai scurte de timp şi în formate mult mai mari. Rezultatul a fost că acest mod de a imprima a revoluţionat complet lumea în care trăim, aducând la viaţă, prin culoare şi vitalitate, orice model sau viziune imaginate.

Înaintea tipografiilor, marea majoritate a copierii se făcea de mână (xilogravură), dar industrializarea societăţilor a condus la creşterea dramatică a cererii materialelor tipărite, forţând crearea echipamentelor de imprimare mecanice, precum presa scrisă. Drept urmare, tiparul digital face parte dintr-un proces de adaptare la nevoile societăţii grăbite în care trăim.

Cronologie

–          Fotocopiatorul datează din 1960

–          Imprimanta cu laser a apărut în 1969

–          Imprimanta matriceală a fost inventată în 1970

–          Imprimanta cu jet de cerneală există încă din 1976

–          Anii ’90 marchează naşterea tiparului digital

O păpuşă digitală