Unul din motivele pentru care sunt a sucker for summer este că străzile devin neîncăpătoare pentru evenimente de tot felul. Curioasă şi entuziasmată, încerc să fiu prezentă peste tot. Anul trecut am descoperit Art Safari. Am vizitat de două ori corturile din faţa Ateneului şi încă zâmbesc când mă gândesc la ce am văzut atunci. Anul acesta doream să fiu din nou prezentă, aşa că am fost la clădirea Ciclop, într-o companie minunată şi pregătită să mă îndrăgostesc.

Nopţi perfecte de Bucureşti

Sunt momente în care mă detaşez şi le analizez pentru câteva secunde din exterior. De obicei, sunt acele momente care mă fac să mă simt imens de fericită şi de norocoasă. Deschiderea expoziţei a fost unul dintre ele. Garajul Ciclop (Bulevardul Magheru 6-8) a fost îmbrăcat de sărbătoare cu picturi murale, mini baruri cochete la fiecare etaj, miros de mentă, luminiţe şi un car de oameni frumoşi. Cred în dragoste la prima vedere când vine vorba de locuri, iar toată agitaţia, entuziasmul vizitatorilor, compania şi voia bună în miez de noapte m-au transportat într-o vacanţă mult dorită, chiar în oraşul meu natal.

Texturi, forme, culori, viaţă

În vacanţa de câteva ore, m-am plimbat printre spaţii dedicate frumosului. Un microunivers atât de vast şi contrastant nu poate fi redat în cuvinte, trebuie văzut. Înconjurată de agitaţia serii, m-am lăsat sedusă de o Visare din metal şi ceramică albă realizată de Maria Cioacă. Seara s-a derulat printre culori prea stridente, forme ce îţi puneau imaginaţia la treabă, statui ce ilustrau trupuri contorsionate, reprezentări de oameni trişti. Paşii m-au purtat pe lângă Naşterea galaxiei, varianta lui Ovidiu Avram, peisaje acompaniate de sunete pentru o experienţă genuină şi Pădurea de cenuşă a lui Ioan Sbârciu, ce te hipnotizează. Cărţile poştale din ceramică ale Luciei Lobonţ mi-au pus zâmbetul pe buze – printre fragmente de propoziţii, „Mi-e dor…” a rămas cu mine. Pe anul viitor, Art Safari!

Semnat: O Isabelle-păpuşă îndrăgostită de locuri