Un brunch petrecut în atelierul designerului român Adrian Oianu i-a deschis Ancăi Dinculescu pofta pentru un pic de documentare şi scrierea rândurilor ce înglobează mai mult decât descrierea unei colecţii capsulă.

Acreditări ale talentului

O prezenţă demnă de menţionat pe teritoriul modei autohtone este şi Adrian Oianu, care prestează pe plaiuri mioritice de 7 ani. Având o bază academică formată în cadrul Universităţii de Artă Otis din Los Angeles, SUA, Oianu se înscrie în rândul celor „şcoliţi afară”. Până în 1991, Otis fusese afiliată Universităţii Parsons, poate cea mai prestigioasă şcoală de fashion din lume. Deseori comparată cu Harvard, se spune că Parsons este pentru modă ceea ce este Harvardul pentru drept. Otis, în mod particular, este fără îndoială şi ea fruntaşă printre universităţile de pe coasta de vest. Revenind, Oianu ajunge la Colegiul de artă şi design Otis în 1997 şi timp de 7 ani traieşte în SUA.

Avansând în biografia lui Oianu, o altă oprire importantă este şi perioda cuprinsă între anii 1997 şi 2003, când ocupă poziţia de designer-asociat la Richard Tyler (linia de pantaloni feminini) şi lucrează în marele concern american Liz Claiborne ca designer pentru brandurile DKNY Jeans şi Laundry.

Din 2006, designerul se alătură mediului de modă românesc, într-o căutare consecventă a autenticului ţării de origine.

Lansarea colecţiei capsulă „Bucurie” şi atelierul din Ştefan Greceanu

Am ajuns prima la brunch-ul organizat în cinstea colecţiei Bucurie semnată Adrian Oianu, deşi întârziasem sfertul academic faţă de ora anunţată pe invitaţie. De obicei îmi fac documentarea post-eveniment, pentru că încerc să mă păstrez cât mai obiectivă şi să am contact nemijlocit când ajung la faţa locului. Aşa am procedat şi de această dată, aşa că rătacirea printre străduţele din zona Ştefan Cel Mare, confuzia cu privire la numele exact al strazii unde se găseşte atelierul, parcatul maşinii, sunt doar elemente colaterale ce asigură în logica mea alambicată sentimentul de surpriză.

Neadecvat îmbrăcată pentru soarele cu dinţi de afară am pornit în cautarea numărului şase din strada Ştefan Greceanu, trăgând constant de rochiţa prea scurtă şi încercând să evit ca vântul să-mi facă gloss-ul una cu părul şi gulerul petrecut peste piept. Mersul la evenimente nu e mereu desprins din Sex and the City, fetelor! Şi pentru a întări ce am spus mai devreme, imaginaţi-vă că sunteţi în locul meu, prima sosită la eveniment si că aveţi o pată de ruj corai fix deasupra pieptului, care aproape că se reflectă în strălucirea părului unui gazde perfecte, pe care, pe deasupra, o mai cheamă şi Catrinel.

Atelierul lui Adrian Oianu este construit în acelaşi ton cu aspiraţiile sale stilistice, cu balcoane în stil brancovenesc, mobilă veche şi obiecte de decor care conduc către una şi aceeaşi idee: autenticitate.

Colecţia-capsulă

Primul impact pe care l-am simţit după vederea piesei centrale – Miţoasa, a fost unul suficient de puternic încât să pot recunoaşte în acel item încercarea designerului de adaptare a creaţiilor sale la realităţile locale.

În spiritul manifest al momentului, Oianu a explicat: “Scopul nobil pe care îl putem avea este să reuşim să reinterpretăm tradiţiile româneşti, să le aducem într-o formă cât mai digerabilă pentru ca femeia să le adopte din nou şi să îşi recapete identitatea românească. Şi asta pentru că unei românce cel mai frumos îi stă în veşmânt autohton, inspirat din tradiţia noastră seculară”.

Designerul a adăugat că Bucurie a fost concepută spre a completa colecţia precedentă, Suflecată până-n brâu, fiind constituită, în principal, din jachete şi mantouri inspirate din scoarţele tradiţionale. Pentru a crea volumetria şi greutatea dorite, s-au folosit materiale de tapiserie, respectiv bumbac, având menirea de a imita postavul, respectiv lâna.

O colecţie mică, dar autentică, este ideea cu care am plecat în minte după brunch. Moda e mai presus de orice o chestiune de rădăcini, aşa că, de ce nu, să revendicăm ceea ce e deja al nostru!

O păpuşă cu stil