Esti aici: Home // Bucuresti, Editorial // Nimic nu se compară cu voi. Prietene în izolare.

Nimic nu se compară cu voi. Prietene în izolare.


 

Acum exact 2 ani si jumătate am publicat ultima dată pe Păpuşă. De atunci, am tot scris şi n-am avut curajul să mai expun nimic, viaţa mi-a servit o pasă proastă şi abia acum, mai degrabă la ȋncurajările câtorva dintre cele despre care am notat mai jos, ȋmi iau inima ȋn dinţi şi o simt cum bate tare.

Am scris textul de mai jos la ȋnceputul lui aprilie. Acum ȋi dau, cu blândeţe, drumul ȋn lumea efemeră. Play that song, ladies!

_________________

În ultimele două zile, moralul meu a început să se scufunde, ba chiar am crezut că a intrat sub ape adânci. Am încercat să îl ridic forţat cu sport şi, după 400 de abdomene care mi-au urcat endorfinele, dar nu prea, am găsit de cuviinţă că buna şi vechea mea prietenă practică yoghină mă va ajuta. Un stat în cap mai târziu şi o căzătură pe spate şi mâlul s-a dezlănţuit în plâns de nervi şi de neputinţă. Pentru că lucrez de acasă de mai bine de un an, am crezut că izolarea mă va afecta mai puţin. Ba chiar locuiesc cu dragostea vieţii mele şi avem căţel, deci fur şi câte o plimbare zilnică, opulenţă în restriştea asta. Şi totuşi… iată.

Mă scald zilnic în energia feminină pe care o port şi în cea care mă protejează de la distanţă, prin prezenţa femeilor extraordinare pe care am deosebitul noroc să le am în viaţă. În fiecare zi, indiferent de colţul lumii, suntem acolo una pentru cealaltă. Nu sunt cuvinte mari sau stereotipii. Sunt sentimentele mele reale şi vorbele prea mici.

Ȋn colanţi şi ȋn picioarele goale

Azi, după o sesiune curăţătoare de sport şi transpiraţie, mi-a apărut pe social media live-ul dintr-un concert – Sinead O’Connor interpretând “Nothing Compares to You” în colanţi şi în picioarele goale, “cântăreaţa cheală” în sutien din dantelă şi jachetă biker, cu printul Fecioarei Maria. Cuvântul “esperanza” mare, pe fundal. Toată energia feminină şi energia umanităţii. Şi am dat drumul televizorului, am deschis boxele şi v-am cântat din tot sufletul vouă, femeilor minunate din inima mea, cu lacrimi de emoţie când fiecare chip şi nume îmi umplea fiinţa.

A trecut mult timp de când nu am mai scris personal şi public, prima amintire către un text puternic pe care l-am notat într-o zi de singurătate fizică a fost Ȋn Barcelona e Noapte.

Fetelor, femeilor iubite, nimic nu se compară cu fiecare dintre voi! Sunteţi unice şi viaţa mea este frumoasă şi plină pentru că ne suntem alături, vă mulţumesc pentru fiecare îmbrăţisare reală pe care abia aştept să o simt din nou şi pentru fiecare fărâmă de energie pe care o lăsaţi să circule liber sau direcţionată fără ştire.

Mai sting o ţigară şi vreau să trimit şi eu o energie scrisă către fiecare dintre iubitele cu care ţin aproape de când suntem departe.

Şi deşi aş scrie detalii de carantină despre sufletul în derulare al fiecăreia dintre aceste femei pe care nu mă satur să le laud, le voi respecta intimitatea şi îmi voi păstra discreţia, nominalizându-le şi făcând o nedreptate – fiecare dintre ele merită cel puţin un roman. Pentru că sunteţi extraordinare şi ştiu că mă repet şi nu mi-e de ajuns.

Roxana, Sandra, Flori, o prietenie de 20 de ani pe a cărei aniversare trebuie să o amânăm. Pe Sandra, care locuieşte de 10 ani în Barcelona, nu o vedem nici în aprilie, când era programat biletul său de vizită acasă. Acasă.

5 Roxana, Flori - Bucuresti, 2020

Ramona, Oana, Cătălina, Mădă – fostele colege de breaslă şi pentru totdeauna prietene, am sărbătorit 10 ani şi o carantină.

15 Ramo

2 Cata, Mada, Oana - Bucuresti, 2019

Şi cu Delia-mică am sărbătorit 10 ani şi întoarcerea ei anul trecut din Londra, după aproape 5 de separare fizică. Adăugăm o izolare, dragostea e tot acolo şi creşte. Ea este Păpuşa care urcă online acest text de revenire, de iubire, de dor şi inimă grea.

3 Delia - Bucuresti, 2016, foto Vlad Brateanu

Eli Eliza trebuia să ajung în Amsterdam acum o săptămână şi jumătate, ea a rămas acolo, eu sunt aici, suntem împreună.

8 Eli - Bucuresti, 2019

Andreea, care mi-a intrat în viaţă ca o nălucă şi a rămas. Te iubesc, căprioaro!

11 Andre - Bucuresti, Elle Style Awards

Silvia s-a întors din Italia în plină pandemie, la limită, cu ochii ei verzi şi blânzi, e cea care înţelege că dacă nu îi răspund la telefon în vreo dimineaţă, înseamnă că cearceaful e pe dos şi nu aşteaptă o justificare. Împlinim 20 de ani de prietenie din curtea liceului ei de Arhitectură.

10 Silvia - Chefi la Cutite, 2020

Ana-Maria, sora mea mică de 8 ani, care are acum telefon şi îmi scrie mesaje dulci pe whatsapp.

9 Ana-Maria - Cismigiu, 2019

Moga, cu râsul ei zglobiu şi personalitatea efervescentă, pe care o aud chiar când nu ne auzim.

4 Andra Moga - Bucuresti, 2019

Elena, care şi-a sărbătorit ziua de naştere acasă zilele trecute şi a pictat un munte în dormitor. La propriu. E superb.

1 Elaine - Campina, 2018

Chioara (mama se va supăra că am folosit porecla din liceu, dar e multă dragoste în numirea asta incorectă) – ne zbatem împreună!

14 Sandra, Chioara - Provita

Julie, americanca jumătate franţuzoaică şi jumătate libaneză, care s-a întors acum mulţi ani în oraşul care ne-a adus împreună. Luptă, Madrid, luptă, mă gândesc la tine, la voi.

6 Julie - Londra, 2011

Verişoara Roxi de la Timişoara, cu care am gătit pe tabletă.

Grupul de yoga de minte şi de suport fizic – Anita, Magda, Cristina, Iulica, trei în Bucureşti, una în UK şi alta în Elveţia. O reaştept pe Chioara înapoi, aici, când simte ea.

Magda, profa de yoga, cu ponturile excelente despre practica ashtanga pe prafurile astea, când energia din shala se disperseză pe saltelele din apartamente.

13 Grupul de suport yoga

Mama lui Adi, pe care o “aud” prin poveştile lui Adi şi la care mă gândesc constant – încă un tip de energie feminină caldă şi care mă alimentează.

12 Mamele si o prietena - Bucuresti, 2018

Mama – de multe ori mă întreb, când am o stare proastă, dacă simte mama sau dacă nu cumva, oare, tristeţea mea poate derivă din a ei, atunci când nu găsesc rana zilei. Un schimb telepatic pe care probabil multe femei, mamă-fiică, au privilegiul să îl experimenteze şi pentru care sunt recunoscătoare în fiecare zi. Ne vedem de la balcon, când îi duc câte o prăjitură fără zahăr, pe care o las în portbagajul maşinii ei.

7 Mama - Bucuresti, 2016

Nimic nu se compară cu voi! Vă mulţumesc pentru că ne suntem alături acum şi mereu. Şi lista mea de femei excepţionale este mult mai lungă, aici am notat plasa mea de siguranţă mentală din fiecare zi de izolare, pe care o împărtăşim fiecare cum ştim. Îmi răsună în minte discuţii, sfaturi, vorbe calde şi simt cum mi se deschide inima pe măsură ce mă apropii de finalul acestui răvaş public. “Nothing Compares to You”, frumoaselor!

Cu drag,

O păpuşă izolată, care vă iubeşte mult

Tags: , , ,

5 Responses to " Nimic nu se compară cu voi. Prietene în izolare. "

  1. In vremuri grele, ganduri frumoase despre femei deosebite! Cat ma bucur ca fac parte din viata ta, iar multe dintre ele si din viata mea! Si ma mai bucur, tot mult, ca ai revenit pe Papusa! Si, da, nimic nu se compara cu tine, frumoasa si pretioasa si unica mea!

    • Elena says:

      In primul rand: Sarutmana, papusa mama! 🙂
      Ce ganduri frumoase. Sa sarbatorim, sa apreciem si sa imbratisam femininul din noi <3

  2. Cristina Dragoman says:

    Esti o mama fericita si împlinita Olgutza (papusa mama)! Felicitari pentru scriitura atat de sensibila, Olivia (papusa fiica)!

Adauga comentariul tau

Copyright © 2009 papusa ruseasca. All rights reserved.
Based on Theme Junkie. Design napalm. Powered by WordPress.