Esti aici: Home // Carte // Cele patruzeci de legi ale iubirii, de Elif Shafak

Cele patruzeci de legi ale iubirii, de Elif Shafak

Îmi dau seama că Păpuşa împlineşte în curând trei ani şi n-am scris niciodată, aici, despre cărţi. La finalul lui august această păpuşă a împlinit 30 de ani. Unele lucruri vin către noi exact în momentele potrivite. Aşa s-a întâmplat în cazul meu, cu “Cele patruzeci de legi ale iubirii”, de Elif Shafak, pe care am primit-o în dar de la prietena mea Alexandra, în ziua în care am schimbat prefixul cu cifra magică.

Începutul – coperta patru

Iniţial am răsfoit-o timid, încercând să-mi dau seama dacă este tipul de scriitură ce mă va ţine conectată. Apoi am început să o citesc şi nu m-am mai dezlipit de paginile uşor gălbui, cu miros de carte. Încă de la început am fost intrigată: “Poemul Mathnawi începe cu litera B, Precum toate capitolele acestui roman…”. Cartea, aşadar, începe cu B, cu gândurile Ellei Rubinstein, în anul 2008. “Viaţa Ellei Rubinstein – o mamă casnică şi o soţie nefericită din suburbiile Bostonului zilelor noastre – se schimbă din temelii când, la aproape patruzeci de ani, se angajează la o agenţie literară unde i se cere să scrie un referat despre romanul unui autor necunoscut. Astfel descoperă povestea fascinantei legături spirituale dintre faimosul poet persan Rumi şi dervişul sufit Shams din Tsabriz, astfel cunoaşte forţa eliberatoare a iubirii care a schimbat destinele celor doi prieteni şi care îl va schimba curând şi pe al ei: între Ella şi Aziz Zahara, autorul romanului, începe un schimb epistolar, apoi se înfiripă o minunată poveste de dragoste” aflu de pe ultima copertă a cărţii.

Cuprinsul personajelor

Romanul este alcătuit din cinci părţi, iar fiecare capitol este povestit de un alt personaj. Pe parcursul lecturii m-am întors la pagini din urmă. Lectura necesită răbdare, de multe ori am simţit impulsul de a sări peste povestiri pentru a reajunge la cea a unui anumit personaj, pentru a vedea continuarea din acel anume punct de vedere. Mi-am înfrânat curiozitatea puerilă de 30 de ani şi am parcurs în ordine fiecare rând, fiecare personaj. Romanul se desfăşoară în două epoci, anul 2008, al Ellei, şi 1200 şi ceva, al lui Shams şi Rumi, al Trandafirului Sălbatic, al lui Cap-de-Şacal, al beţivului, al celor doi fii ai învăţatului Rumi şi al atâtor altora care completează tabloul unei epoci pline de semnificaţii datorită diferenţelor dintre religie şi spiritualitate.

Note de mână,

pe coperta trei

Mi-am imaginat că-mi va fi mult mai uşor să scriu despre această carte pe care am citit-o vrăjită, însă rândurile curg greu şi simt nevoia să mă întorc la note pe care le-am scris cu litere mici pe a treia copertă a romanului.

Îmi amintesc o revistă ELLE în care am citit primul interviu cu autoarea, interviu semnat de Mihaela Frank (aici), pe care l-am citit iniţial în paginile glossy tipărite. Mă bucur că cei din redacţie publică şi online materialele apăpute în print (cel puţin o parte dintre ele). Încă de atunci m-am gândit că trebuie că-mi va plăcea scriitura lui Elif Shafak, însă nu am cumpărat nici una dintre cărţi. Dar, cum spuneam la început, a venit cartea către mine. Mi-a plăcut pozitivismul autoarei şi l-am perceput pe alocuri naiv, Elif fiind o bună povestitoare uşor visătoare. Şi eu naivă am simţit impulsul de a scrie pe  copertă că cine citeşte această carte devine mai bun, mai iubitor, mai deschis către iubire. “Soare-răsare, soare-apune, miazăzi ori miazănoapte, nu are nici o însemnătate. Oriîncotro te-ai îndrepta, îngrijeşte-te dacă să prefaci fiecare călătorie într-una lăuntrică. Dacă vei călători înlăuntrul tău, vei putea colinda întreaga lume, cât e de întinsă, şi dincolo de ea” – spune una dintre legile iubirii înşirate de Shams, dervişul rătăcitor, a zecea.

Prietenii mei din carte

Pe parcursul lecturii, personajele mi-au devenit prieteni şi am simţit nevoia să mă întorc la fiecare dintre ei după terminarea romanului. Aşa cum spuneam, este nevoie de puţină răbdare pentru a citi cartea celor 40 de legi ale iubirii, am fost tentată să sar peste capitole pentru a mă reîntâlni degrabă cu poveştile anumitor “prieteni”. Am trăit din umbră poveştile lor şi am dezvoltat sentimente pentru fiecare dintre personaje.

Cartea mi-a lăsat un gust dulceag şi recomand lectura oricui vrea să se simtă îndrăgostit timp de mai mult de 400 de pagini. Chiar dacă cifra mea norocoasă este 3 în această perioadă, m-am simţit legată de patrul acestui roman atât de îngrijitor cu sufletul.

Cu drag,

O păpuşă cititoare şi iubitoare

Credit foto: emag.ro – 14,78 lei (link)

Tags: , , , , , , , ,

3 Responses to " Cele patruzeci de legi ale iubirii, de Elif Shafak "

  1. elena says:

    Despre legea iubirii, a zecea: De fapt, orice calatorie este una launtrica, pentru ca lasa adanc urme in interior. Astfel, exteriorul devine interior prin perceptia pe care noi o avem fata de el.

    Foarte faine impresiile, perfecte pentru o zi de duminica cu atmosfera plina de ceata, ce indeamna la introspectie, tot intr-o epoca plina de semnificatii, datorita diferentelor dintre religie si spiritualitate cauzate de abordarea materialista.

    Multumesc 🙂

  2. […] dispus s? g?zduiasc? pofta de lectur? pe care o exploatez atât de pu?in. Când scriam despre “Cele patruzeci de legi ale iubirii”, realizam c? notam pentru întâia oar?, pe P?pu?a Ruseasc?, despre […]

Adauga comentariul tau

Copyright © 2009 papusa ruseasca. All rights reserved.
Based on Theme Junkie. Design napalm. Powered by WordPress.