Esti aici: Home // Lifestyle, Reviste glossy // Am o revistã glossy pe genunchi. Sunt în siguranţã

Am o revistã glossy pe genunchi. Sunt în siguranţã

Cumva, revistele glossy mã liniştesc. Probabil cã veţi gândi cã sunt puţin “coucou”, dar acesta este sentimentul pe care mi-l oferã coperţile şi paginile lucioaselor mele prietene.


Le am cu mine oricând, oriunde, peste tot, în orice moment: în bagaj, oriunde plec, în casã – în toatã casa, în sufragerie, în bucãtãrie, în baie, pe holuri, la capul patului, le ţin în maşinã, la birou (pe acelaşi principiu ca cel al casei – anume peste tot în casa-birou-cu-brad-în-curte) şi guvernarea lor permisã şi încurajatã merge pânã într-acolo încât au devenit obiect de decoraţiune interioarã: masa din sufragerie este formatã dintr-un blat alb, susţinut de teancuri de reviste, legate cu sfoarã. Mã poţi trezi noaptea şi, cu mici erori de lunã a apariţiei, pot sã-ţi spun exact ce era pe coperta Glamour, Joy, InStyle, Cosmo, Marie Claire, Ce se întâmplã, doctore? sau Avantaje ori Femeia., nu mai zic de Elle sau Harper’s Bazaar şi toate celelalte reviste pe care le cumpãr şi citesc lunã de lunã. Da, mã refer inclusiv la cele pentru bãrbaţi, despre care mi-am propus sã scriu la un moment dat.

Examen din glossy

Pot sã susţin un examen spontan şi am încredere cã e puţin loc pentru greşeli. Pur şi simplu le iubesc. Sunt aproximativ 17-20 de reviste pe care le cumpãr lunã de lunã şi din cauza cãrora timpul meu pentru citit cãrţi a devenit limitat. Uneori mã învinovãţesc, însã plãcerea incredibilã pe care o am rãsfoindu-le şi cunoscându-le cu fiecare paginã mai bine este ca un drog.

Al meu, împãrtãşit cu sute de mii de femei

Mã simt mai în siguranţã, cumva, când le regãsesc în bagaje sau aruncate în te miri ce locuri ciudate frecventez, sunt acel ceva familiar al meu care, deşi împãrtãşit cu sute de mii de alte femei, mã face în continuare sã am sentimentul cã este… ceva al meu. Ce minunat! Trãiesc fiecare copertã superbã ca şi când ar fi fost fãcutã de echipa din care fac parte, sufãr la fiecare greşealã descoperitã ca şi când împreunã cu colegele mele de redacţie ar fi fost scãpatã, simt presiunea deadline-urilor, trãiesc subiecte şi respir rãnduri şi cuvinte.

Are, în mod sigur, legãturã cu faptul cã am intrat în aceastã lume încã din primul an de facultate, când am ştiut cã presa scrisã este domeniul sufletului meu şi nu orice fel de presã scrisã, ci cea glossy. Am început aceastã relatare într-o searã cãlduroasã şi cu ameninţare de furtunã în Vâlcea, într-o casã a unor oameni pe care abia îi întâlneam, într-un pat strãin, scoţând demachiantele din beauty-case-ul plin cu mini-uri potrivite pentru orice “beauty issue” ai putea întâmpina într-o excursie. Simţeam cã lipsea ceva chiar dacã lumina difuzã şi reglabilã, cu potenţiometru, îmi dãdea o stare de linişte. Am luat Beau Monde pe genunchi, l-am deschis şi i-am zâmbit: “Sunt în siguranţã.”

Cu drag,

O pãpuşã care va trãi o viaţã, probabil, în lumea revistelor cu copertã lucioasã

Tags: , , , , , , , , , , , , , , , ,

20 Responses to " Am o revistã glossy pe genunchi. Sunt în siguranţã "

  1. gigicorsicanu says:

    destul de trist

    • Olivia says:

      Putin vag comentariul tau, trist ca citesc reviste, ca le ador, ca eram departe de casa, ca citesc prea putine carti in detrimentul articoleleor glossy sau poate ca… se inchid din ce in ce mai multe publicatii?

  2. Putin vag comentariul tau, trist ca citesc reviste – DA, ca le ador – DA, ca eram departe de casa – DA, ca citesc prea putine carti in detrimentul articoleleor glossy- DA sau poate ca… se inchid din ce in ce mai multe publicatii – DA

    • Olivia says:

      O usoara contradictie, dar iti multumesc pentru ca mi-ai scris si cel mai mult pentru ca ai citit si revenit :)

      Am mai primit feedback-uri ca as scrie usor trist, acest articol nu mi s-a parut, dar e foarte interesant sa aflu cum sunt percepute texte pe care eu le vad altfel.

  3. ce ti se pare contradictoriu, ultimul punct? nicidecum. daca s-ar inchide nu ar mai exista critica cat de cat constructiva si de-legitimizarea superficialului din presa scrisa in general. nu ma astept sa percurtezi dar tot mi se pare interesant de inteles fenomenul. as fi vrut sa vad argumente pro presa glossy – rolul social pe care il are, contributia la cultura (daca are vreuna) si tot asa. dar nu prea se intampla si ma intreb oare de ce?:) nu sunt pus pe hating dar na, adulatia de aproape orice tip e trista, ca sa nu zic de-a dreptul periculoasa.

    • Olivia says:

      Oh, comentariul tau ar fi inceputul unei discutii foarte lungi.

      Asa cum probabil ai observat, Papusa Ruseasca nu este neaparat “revista” care sa dezbata cultura, dar am o lucrare de licenta care se numeste “Comunismul in presa glossy”. Am dezbatut acolo subiecte pe care le aduci in discutie, “cultura” e primul cuvant pe care-l remarc in comentariul tau si pentru care exista argumente. Multe.

      Bineinteles ca iti voi spune ca nu mi se pare deloc trista aprecierea unui tip de presa, cu atat mai putin periculoasa, cand vorbim despre presa glossy. Nu dezbat un alt tip de presa acum. Sigur ca tine de background-ul fiecaruia si de tipul “adulatiei” – cuvantul are o conotatie usor negativa, nu ma identific cu el, de aici ghilimelele.

  4. ca sa intelegi, nu scrisul tau e trist ci modul in care preferi sa pierzi timpul. si nu numai tu.

    • Olivia says:

      Dupa numele pe care l-ai ales pentru a te prezenta, deduc ca esti barbat.
      O parte dintre prietenii mei (domni) se joaca pe calculator. Oameni in toata firea, asa se deconecteaza. Nu mi se pare trist, desi ar putea parea, pentru unii, asa cum tie ti se pare trista activitatea de rasfoire a glossy-urilor.
      Cred ca fiecare isi poate alege o activitate si, atat timp cat nu dauneaza celor din jur si ajuta la relaxarea mintii, consider ca e in regula, nu-i asa? Pana la urma, timpul e pierdut oricum.
      Te rog sa iei in considerare si faptul ca eu, spre exemplu, lucrez cu astfel de publicatii, asadar imbin minunat placutul cu utilul, in ceea ce ma priveste nu consider vreodata citirea unei reviste o pierdere de timp. Bine, in general nu consider citirea de glossy o pierdere de timp, ci un mod de informare despre altceva decat clasicele stiri.
      Sunt curioasa – tu cum pierzi timpul? :)

  5. gigicorsicanu says:

    serios? si care ar fi acele argumente, sau macar cateva? impotriva sunt multe, daca nu le stii ti le voi spune acum simplificat: anti-feminism, lipsa de continut autentic, extrem de comercial (scrisa ca sa vanda, nu ca sa educe sau sa informeze in adevaratul sens al cuvantului), nu ofera vreo cunoastere anume, etc. ideile pot continua pe firul asta dar evident, aceste reviste nici nu au la baza vreun rol educator, nu asta e scopul, de aia te intreb, exista argumete pro? cat despre PR, confunzi niste lucruri am impresia, ma referam la revistele pe care le citesti, nu la acest blog.

    “Bineinteles ca iti voi spune ca nu mi se pare deloc trista aprecierea unui tip de presa, cu atat mai putin periculoasa, cand vorbim despre presa glossy. Nu dezbat un alt tip de presa acum. Sigur ca tine de background-ul fiecaruia si de tipul “adulatiei” – cuvantul are o conotatie usor negativa, nu ma identific cu el, de aici ghilimelele.” – nu pricep ce ai vrut sa spui, imi pare rau dar ceva nu are sens in ce ai scris. ca sa reiau de undeva, trist insa este ca lipsa de valoare a revistelor glossy (parere personala) influenteaza generatii de femei care se vor emancipate dar de fapt ajung sa fie niste triste care n-au inteles nimic din ce inseamna sa fii femeie. in loc de unicitate si sarbatorirea a ceea ce este bun si frumos s-a ajuns la un mare kitch, vezi explicatia pop-art-ului si decadenta societatilor de tip vestc. sunt sigur ca ai observat si tu geaca de piele, portul popular si buzele rosii la mai toate glossistele:)

    In orice caz, spor la treaba si vanzare buna cu blogul si revistele.

  6. hai ca am mai decodat ceva din ce ai scris mai sus, ma refeream la adulatia pe care o ai pentru revistele astea – “O pãpu?ã care va trãi o via?ã, probabil, în lumea revistelor cu copertã lucioasã” – God…what a waste of precious time!

    • Olivia says:

      Este domeniul pe care l-am ales pentru a-mi desfasura viata profesionala si consider ca am facut cea mai buna alegere. Ma “invart” intre pagini glossy de mai bine de 10 ani si in continuare cred cu tarie ca am facut alegerea cea buna cand am hotarat pe ce drum profesional sa o iau. Este normal, asadar, sa traiesc o viata printre ele. Un domeniu foarte interesant din toate punctele de vedere (in special pentru o femeie), dar mai mai ales cand cunosti si aspectele din spatele copertei lucioase. Imi pare sincer rau ca o consideri ca fiind o pierdere de timp pentru ca nu-mi dau seama daca doar despre glossy ai aceasta parere sau ideea se reflecta in multe alte domenii de care te lovesti. Cu adevarat pierdere de timp gasesc atunci cand trebuie sa stai la program fara sa ai ceva concret de facut, de exemplu, in niciun caz cand faci ceva ce-ti place.

      Cat despre continut – sa avem in vedere si titlul publicatiei si publicul-tinta. Uneori, pentru a scrie un material de o pagina, un redactor citeste cateva carti. Spun asta in cunostinta de cauza si am chiar exemple recente din ultimele lecturi glossy.

      Multumesc pentru gandurile bune de vanzare, trimise catre noi si redactii, o iau ca pe ceva pozitiv desi cred ca simt ironia.

      Buzele rosii – kitsch? Geaca de piele – kitsch? Nu, nu, nu! :) Sigur ca si aici exista exceptii, unde nu exista?

      Nici eu nu sunt sigura ca am inteles pe deplin mesajul tau, aceasta este una dintre problemele comunicarii in scris, in special in mediul online, probabil ca live am fi putut purta o discutie in contradictoriu foarte interesanta :)

  7. gigicorsicanu says:

    in niciun caz jucandu-ma pe calculator sau incercand sa ii copiez pe altii.

  8. cat despre argumentele pro, deocamdata nu le-am auzit si am impresia ca nici nu voi avea ocazia. mesajul este – 10 ani de glossy? multi inainte!

    • Olivia says:

      Argumentele pro – vezi trimiterea catre licenta “Comunismul in presa glossy”. Iti dai seama cat de mare e deja dezbaterea si cat de mare ar putea deveni? Consideri ca tocmai ai pierdut niste timp? :) Live ar fi mers mai repede, poate, cum spuneam. Sunt destul de sigura ca ne cunoastem, imi pare rau ca nu identific persoana din spatele pseudonimului, ar fi mai usor, ar curge mai lin discutia.
      Alte argumente pro cultura in glossy – te invit sa citesti Harper’s Bazaar (apare la doua luni), ELLE (apare lunar). Men’s Health, Esquire – glossy adresate barbatilor, te intalnesti vreodata cu paginile lor si sustii ca nu exista cultura acolo?

      Sa fie, iti multumesc!

  9. nu este deloc mare si nici nu va fi iti garantez. in alta ordine de idei pe net nu gasesc referinte la “Comunismul in presa glossy”. as fi vrut sa aud de la tine ceva mai putin subiectiv despre valoarea reala pe care o lasa in urma o astfel de scriere. Despre cartile alea multe necesare pentru scrierea unui articol, da-mi niste nume de autori ceva, sa ma documentez, convinge-ma:) crede-ma sunt dispus sa inteleg daca mi se explica. in orice caz nu ne cunoastem, am vazut cine esti dar nici numele nici figura nu imi spun nimic.

    • Olivia says:

      Greu sa nu fiu subiectiva, acum sunt omul si nu jurnalistul si probabil ca nici n-as mai sti sa fiu cu adevarat jurnalistul clasic, despre care am invatat in facultate, avand in vedere ca nu cred ca am scris pentru publicatii, cu semnatura, in alt registru in afara celui glossy.

      Exemple recente, pe repede-inainte (nu am gasit colectia de articole dar voi reveni – daca e necesar – cu mai multe cand dau de ea): multe dintre glossy-urile cu renume si de succes au pagini dedicate cartilor (nu ma refer la chick-lit), teatrului, festivalurilor de muzica (includ muzica clasica), filmului.

      In cel mai recent numar al revistei OK! apare la rubrica “Legende” Charlie Chaplin, ii sunt dedicate 4 pagini cu mult text scris foarte bine de Alina Avram. Tot de la Alina Avram am aflat povestea lui Bette Davis in numarul trecut. Cultura combinata cu putin cancan, imi place povestea, imi place sa citesc texte care le innoada fin cele doua. Da, stiu, poti gasi pe net. Nu as fi cautat, nu as fi citit online, printul m-a captat.

      Alt exemplu recent: ELLE, numarul de august, materialul lui Alice Bursuc denumit “Ayurveda principii, metode si efecte”, pagina 126 (am rupt paginile pentru ca vreau sa revin la acest material). Carte ce face parte din documentarea lui Alice: “Sushruta Samhita”, scrisa in anul 200 iHr de cel care e considerat parintele chirurgiei. Vai, simt ca sunt la teste, mi-ai pus rotitele in functiune :)

      Revista Femeia. octombrie 2013, “Lisabona, cel mai dulce oras” – da, uitasem sa mentionez paginile de calatorii, in care sunt descrise orase, istorii, plus tips & tricks, necesare in glossy.

      E cultura sau astept un nou contraargument? :)

  10. amuzant, si cultura de tip junk este cultura, ai si tu dreptate. uite totusi cum se vede din afara o coperta de revista glossy si cu asta inchei; dupa cum spuneam la inceput, nu ma asteptam sa intelegi. http://www.aber.ac.uk/media/Students/sid9901.html

  11. Olivia says:

    Papuselule, e foarte usor sa dai cate un link, fara sa pui un cuvant, si sa crezi ca ai demonstrat multe.

    Iar mie mi-ar fi foarte dificil sa comentez un intreg articol care nu-ti apartine. Am citit materiale complexe, studii, in reviste glossy, despre fiecare dintre punctele enumerate in material. Si despre trenduri, si despre moda efemera, si despre copii etc.

    Tu vrei sa demonstrezi ceva, insa banuiesc ca astepti, ca in prima faza a conversatiei, contraargumente. Cred ca e usor necinstit, dar iti multumesc pentru updates.

  12. Are importanta cine a scris articoul? Daca ti se pare ca e mai putin legitim decat daca l-as fi scris eu (un nimeni) chiar ma faci sa ma simt special (absolut gratuit)si nu e cazul. Nu este un subiect care sa ma intereseze direct zi de zi asa ca nu ma pot pronunta mai mult decat ar face-o un simplu observator, aterizat intr-o lume pe care o cunoaste mult prea putin. De aia ma gandeam ca ai tu mai multe argumente punctate, fiind in tema, nu? Asa mi se pare normal. Ca sa trag o concluzie inocenta, nu era nimic special de demonstrat si la urma urmei fiecare face ce vrea, gandeste ce vrea, atata timp cat intelege ca trebuie sa fie atent putin si la dârele pe care le lasa in urma:)

Adauga comentariul tau

Copyright © 2009 papusa ruseasca. All rights reserved.
Based on Theme Junkie. Design napalm. Powered by WordPress.